Vlad Tepes-Legenda Dracula

Vlad Tepes a fost al doilea fiu al unui alt domn muntean, Vlad Dracul (1436-1442, 1443-1447) si nepotul lui Mircea cel Batran. A avut trei domnii in Tara Romaneasca: in toamna lui 1448, intre 1456-1462 si in noiembrie-decembrie 1476. Intre 1442-1448, a fost ostatic la turci, dupa obiceiul instituit de acestia, ca domnul in scaun sa-si trimita unul din fii la Constantinopol, pentru a garanta supunerea sa. O vreme a fost pribeag prin Moldova si Transilvania (1449-1456), asteptand momentul prielnic pentru a ocupa tronul Tarii Romanesti. Se inrudea si cu domnul Moldovei, Stefan cel Mare, care ii era var. Dupa parasirea tronului, in 1462, Tepes a fost prins si intemnitat la Buda, din ordinul regelui Ungariei, Matias Corvin, pana in 1475. Ultima sa domnie in Tara Romaneasca a fost scurta, boierimea ridicandu-se impotriva sa; avea 45 de ani cand a murit asasinat de catre turci, cu ajutorul boierilor si al viitorului domn Basarab Laiota.
Domn autoritar, sever si crud, el si-a impresionat contemporanii, care l-au poreclit Tepes datorita sistemul de tortura si executie folosit – Teapa (de altfel, acest sistem nu a fost inventat de domnul muntean, ci se folosea pe o arie larga, mai ales in Imperiul otoman, dar si in unele parti ale Europei).
Numele sub care mai este cunoscut, cel de Dracula, devenit, datorita unei abundente literaturi, prototipul unui tiran sangeros, se datoreaza faptului ca tatal sau se numea Vlad Dracul (de la Ordinul dragonului, organizatie cavalereasca din epoca). Prin urmare, el a devenit “fiul dracului”, Draculea, Dracula. Povestirile despre cruzimile savarsite de Tepes au fost puse in circulatie de sasii din Ardeal, loviti in privilegiile lor de masurile comerciale protectioniste ale domnului muntean. Se poate considera, insa, ca Vlad Tepes a fost un om al timpului sau, cand cruzimea constituia una din metodele folosite de suverani in atingerea scopurilor propuse .
In general, cand vorbim de Vlad Tepes, ne gandim sa suprapunem numele domnitorului peste cateva puncte/localitati: Bucuresti, Snagov, Bran, Sighisoara. In realitate, Vlad Tepes a fost mult mai „dinamic”, strabatand mult mai multe zone/localitati din tara fata de cele mentionate anterior.
1: Suceava (jud. Suceava). 1448 a fost anul primei domnii foarte scurte a lui Vlad Tepes. Dupa ce a fost inlaturat de la conducerea tarii, s-a stabilit pentru o vreme la Suceava.
2: Geoagiu (jud. Hunedoara). In anul 1456, Vlad Tepes incepe a doua sa domnie, pe care o termina in anul 1462. Se pare ca, la 1456, are loc o tentativa de asasinat asupra sa. Din perioada mentionata, la Geoagiu se mai poate vedea o singura biserica (care a apartinut de manastirea ridicata de catre alt domn din Tara Romaneasca, Radu de la Afumati), dar care, din cauza transformarilor succesive si a distrugerilor, si-a schimbat aspectul initial.
3: Sibiu (jud. Sibiu). Tepes incheie o intelegere cu Sibiul, care prevedea sprijin reciproc contra turcilor (1456). Din perioada respectiva, la Sibiu se poate vizita ansamblul vechii primarii, cu casa Thomas Altemberger (1470-1491), care are un turn locuinta si ancadramente gotice foarte valoroase.
4: Turnu Rosu (jud. Valcea). Trecatoare pe Valea Oltului. Drumul pe care patrund ostile lui Vlad Tepes in Transilvania (1457). Cetatea Turnu Rosu este ridicata in secolele XIII-XIV. In perioada lui Vlad Tepes se adauga noi ziduri de aparare care, alaturi de ruine ale cetatii, pot fi vazute partial si azi.